Scrisoare de dragoste
Dimineața își face rondul de viață
Ca o corabie alba
Se așează pe prispa lui Moromete
Când truda sa zilnică
Este de forma unei pâini aburinde
În grinda istoriei noastre
A înflorit un ram de cireș
Nicăieri tunuri, nicăieri săbii
Nicăieri zale, nicăieri rachete
Doar zdrențuite cămăși,
Și pluguri ruginite
Și cai înhămați la nemurirea acestui pământ...
Bunicul meu, Costică a lu' Vasile,
Mareșal ostenit de neodihna țărânii
Cu iarba încolțită între pleoapele sale
Cu palemele crăpate de veghe
Inspectează contingentele de sape și pluguri
Nebărbierit și nădușit în căruța
Veșniciei sale.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre scrisori
- poezii despre pâine
- poezii despre neodihnă
- poezii despre marină
- poezii despre iubire
- poezii despre istorie
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.