Prin arbori râde toamna
Iubito, ne așteaptă cetăți de neon
Te-aud plângând adeseori prin veac,
Eu nu sunt vinovat că pe țărmul acesta
A murit o mare de păsări.
Trăsura e la scară cu aceiași cai de cretă,
Prin arbori râde toamna cu glas medieval
Ne-a îmbrăcat cu iarbă o mână violetă
Și-a desenat în noi un suflet de copil.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petre Ivancu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.