Semănând tricolorul cu flori

Doar inima marchează memoria,
Rănile timpului sunt flori în copaci,
Sensul miresmei este România
Din urme de cioburi şi oase de daci.

Laptele dulce mai curge din sânii,
Ce stele îneacă în ochi de copil,
Un cal nechează-n icoanele sfinte,
Răgazul fierbinte devine umil.

Îmblânzitoare de fiare e mama,
Tata vrăjit arată linul izvor,
Din undele lui vin ca o lavă
În braţele vieţii cu farmec şi dor.

Sunt miezul lacrimii în ochiul deschis
Ce paşii îmi poartă pe-ntinse cărări,
Europa ne absoarbe, ne soarbe
Cu bune şi rele în false chemări?

Mă-ntreabă lumina din zări de Carpaţi,
Mă-ntreabă văzduhul, marea şi vatra,
Răspunsul mi-i unic: fermă mândria
De român o port, în veci, de la tata.

Mama mai vântură colbul de stele
În timpul etern răsturnat în feciori,
Inima mea marchează istoria
Semnând tricolorul cu proaspete flori.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!