Usturoi stricat
Pentru că râvnești o amărâtă de smochină dintr-un pom oarecare,
tu nu sesizezi grădina;
nu întâlnești femeia fermecătoare.
Te amuzi cu o hoașcă slută.
Felul în care te supune mă face să plâng,
gura ei urât mirositoare, suta ei de gheare,
felul cum își apleacă peste streașina casei capul să te strige;
smochină searbădă, zbârcită, goală
ca o căpățână de usturoi stricat.
Te ține strâns de centură,
chiar dacă în trupul ei
nu se află flori și nici lapte.
Moartea îți va deschide ochii
și vei vedea ceea ce este fața ei: solzi de pe spinarea
unei șopârle negre. Gata cu sfaturile.
Lasă-te în tăcere atras
de chemarea adâncă și intensă a ceea ce înseamnă cu adevărat iubire.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre usturoi
- poezii despre tăcere
- poezii despre smochine
- poezii despre sfaturi
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre lactate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.