Iată: sunt situaţii pe care le cunoşti, stări de fapt pe care le accepţi tacit, ca pe o fatalitate, dar care devin intolerabile, tragice, în momentul când sunt amintite, puse în lumină. E aici o nevoie de menajare, de aruncare de val. Înţelegi că atâta vreme cât este refulată, suferinţa te roade lăuntric, subteran, latent, dar o suporţi; când însă eşti pus deodată în faţa faptului, când un detaliu concret, precis, este descris sau evocat, atunci totul devine deznădăjduitor, monstruos. Te răzvrăteşti împotriva lui şi suferi.

Cella Serghi în Această dulce povară, tinereţea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!