Drumul mătăsii către Samarkand (Poem #509)
HASSAN:
E-așa plăcut să te plimbi seara printre izvoare
Când peste nisipul de-aur imense umbre cad,
Când clopote bat adâncind tăcerea mare
De-a lungul Drumului Mătăsii către Samarkand.
ISHAK:
Noi nu călătorim pentru brocarturi, mirodenii, mosc;
Ni-s inimile-atrase de vântul fierbinte și nomad
Din setea de-a afla ce doar puțini aleși cunosc
De-aceea am luat Drumul Mătăsii către Samarkand.
COMANDANTUL CARAVANEI:
Deschide poarta, străjer al nopții cu-aromă de curmal!
STRĂJERUL:
Ho, călători, deschid, dar pentru ce ținut mai blând, mai cald,
Părăsiți orașul plăcerilor sub luna de opal?
NEGUSTORII ( într-un glas):
Pornim cu toții pe Drumul Mătăsii către Samarkand!
(Caravana iese pe poartă)
STRĂJERUL (consolând femeile):
Ce-ați vrea, doamnelor! Mereu a fost la fel pe-aceste șesuri,
Asa-s croiți bărbații. S-acceptați soarta, vă recomand.
O FEMEIE:
Ei Nu se gândesc la noi. Ei urmăresc niște eresuri.
VOCILE CARAVANEI (cântând în depărtare):
Pornim cu toții pe Drumul Mătăsii către Samarkand!
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sfaturi
- poezii despre seară
- poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.