Isus, prima mea lumină
În prima zi a vieții mele
Pe Isus Hristos l-am întâlnit.
M-a îndemnat să nu fac rele,
Cu blândețe multă mi-a zâmbit.
A fost prima mea lumină
Primită de la Dumnezeu.
Am văzut giulgiul, hermină,
Ce-învăluia trupșorul său.
Mi-a deschis drum luminos,
În viață ca să-l urmez.
Să-i fiu ucenic sfios,
La rându-mi să luminez.
M-am apropiat de cruce
Și privind la chipul său,
Am jurat, când mă voi duce,
Să-l port în suflet mereu.
Iar când viața-îmi va fi cruntă,
Să-l am aproape zi de zi.
Să-i urmez credința sfântă,
De a ierta, de a iubi.
Toate-acestea, vă spun sigur,
De la Isus le-am aflat,
În biserică, desigur,
În genunchi când m-am rugat.
De trăim frumos pe lume
Lui Isus îi datorăm.
Cu El avem zile bune,
De la El multe-învățăm.
Ca un bun mântuitor
Mi-a luat din suflet jalea.
Nu vreau să-i rămân dator.
Cu credință-i urmez Calea.
Credința îmi e comoara
Care îmi ține lumina.
Maica Maria, Fecioara
Îmi inflorește grădina.
poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.