Rebut... majoritar

Urăsc pe omul bestie, animal;
Ţăran perfid, sau "domnul" din cvartal,
Rânjind când c-un picior loveşte
Ce nu cuvântă, nu ştie... "greşeşte",
Otravă pune, lanţuri cu capcane,
Pui nedoriţi aruncă din balcoane...
Snobul ce crede c-animalu-i lesă
Şi viaţa nu-i, de nu are adresă,
De nu-i a lui, "unic", proprietar,
Stăpân printr-o meteahnă... de primar,
Ce l-a-mpămăntenit demult pe zero lei,
Pe moldovean venit cu munca pe la chei,
Sau nespălat cu lot în folosinţă,
Luat lu' boier, demult, de neputinţă...
Otrepe humanoide ale ruşinii,
Petiţionând orice, cu cultul vinii
Că altu-o are, nu el, totdeauna...
Părintefil ce-şi laudă odrasla; e una,
Cea mai deşteaptă, că mereu se scoală,
Să caşte gura-n parc, pe banca fără şcoală...
Şi ţipă-n contestaţii protestânde;
"Copilu-a fost filmat"... şi minţile-i bolânde
Sunt de la carte multă, încâlcită
Şi-n cult se drege oaia rătăcită
În acatiste pe bani la popi popiţi
Şi şpăgi la dascăli, mentori convertiţi,
Minţind o ţară, o lume, c-au diplome...
Tineri partinici scoţând spuse-vome
Într-un limbaj de imbecili fanatici,
Să-şi facă stare tineri, sau tomnatici,
S-ajungă ca şi tac'su, mă'sa, bine;
Parşivi săraci în aur şi burţi pline,
Pensionaţi de boala-n lene, dar muncind
La negru, fără taxe, se spetind
Să ia şi ajutoare, însoţitori,
Vecin să işi denunţe, trăgând sfori
"Să-i facă statul blocul, că el n-are",
Să-şi ia şi banii, calzi, pentru iernare,
Să aibă prime; că stau să păzească
Să nu ne fure nimeni... lenea strămoşească.
Să ia subvenţii pentru glii minţite,
Lucrate în crâşme în minţile ameţite,
Furând tot ce-i, "că doar e totu-al lor"...
Foşti militari, poliţişti... Un "popor"!?!...

Ieşiţi, vă rog, puţin, la vorbitor...
Pentru ceilalţi, ce vă ţin, ei, pe toţi, cu tot ce-aveţi... şi ei doar vor...!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!