Lebăda din zborul adormirii

Înhumez norii instanţelor,
Hora veşniciei, niciodată!
Cuvintele ating uşor
Lacrima Profetului, înaltă.

Raiu-mpodobeşte tot ce mişcă,
Buciumă în floare răsărirea
Giulgiului de candelă şi sânge,
Harul Lui atinge nemurirea.

A profeţit credinţa-n vrednicie,
Lacrima surâde uneori,
Împodobesc în semnul Învierii
Chipul Lui de înger şi de flori.

Lebăda din zborul adormirii
Vine azi în rugul meu de vis,
Păstoresc prin inima Ta steaua
Ce-n cupola ei durerile a stins.

Înhumez şi plâng nevrednicia,
Buciumă în florărie glia
Unde azi smerenia-i credinţă
Îngemănând cu mama, România!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!