La tratament
În salonul de terapie
Este multă gălăgie,
Mulți bolnavi cu lombare
Se plâng că-i doare
Și în continuare vor
Câte ceva de ajutor.
Asistenta le vorbește
De parafină, că-i lipsește.
Plec și eu supărat
Și... îi spun răspicat.
Ce vrei, scumpă duduie,
Doctorița, să ne tămâie?
Popa să se roage pe vecie
Și tot nu ne mai învie!
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.