Resemnare

În cimitirul cu cruci albe
Cavouri, multe morminte
Este linişte deplină
De te miri ce să existe.

În jur se văd flori
Din respect şi amintire
Pentru cei care au fost
Regretând a lor despărţire.

Se văd feţele cernite
Murmure, niciun cuvânt,
Nici în tainicele morminte,
Totul pare adormit.

Privesc la toţi întristat
Şi gândesc ce o să fie
Fiecărui fiindu-i dat
Lunga cale de veşnicie.

Zgripţuroaică, unde eşti?
Cu a ta coasă ruginită,
De ce, scorpie, ne urăşti
Şi faci lumea necăjită?

Pune-o, Doamne, să muncească
Lângă omul urgisit
N-o lăsa să huzurească
Să ia săracul umilit.

Dă-ne la toţi bucurie,
Înţelegere şi iubire.
Între noi să nu mai fie
Ură şi nemulţumire.

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!