La odihnă
În Olănești la odihnă
Plouă mai în fiece zi
Iau umbrela cu mine
Și mă plimb pe unde o fi.
Excursiile sunt scurte
Râmnic, Cozia, Ocnele-Mari,
Aș vrea să urc și pe munte,
Fiind greu pentru veterani.
Salina este mare,
Cu biserica în mijloc,
Zidită numai din sare,
Neavând piatră deloc.
Inhalăm ionii de sare
Cei astmatici și suferinzi,
Vizităm tunelul mare,
Fără stâlpi sau ceva grinzi.
Și ne mirăm cu toții
De acest munte de sare
Unde veneau strămoșii noștri
Cu căruțe sau călare.
Scoteau grunjii și plecau
Spre colibele îndepărtate,
Cu toții se bucurau
Când puneau sarea-n bucate.
Unii mergeau la izvoare,
Cu apele lor minerale
Umpleau troacele, ulcioare
Și plecau voioși la vale.
Acum, ele îs ferecate
Și apa se bea cu plată.
De unde atâtea păcate,
Uitând ce-a fost odată.
Pentru o gură de apă
Lăsată de Dumnezeu
Omul să nu o soarbă,
Neavând bani tot mereu.
Au pus CIF-uri la intrare
Păzite cu strășnicie.
Întrebându-ne oare!
De ce atâta fățărnicie?
Cu gândurile răvășite
Fac apel la demnitari
Să ia aminte și să nu uite,
Să fie mai umanitari.
Să ia pravilele străbune
Care au fost altădată
Ele pe atunci au fost bune,
Dar, au fost odată!
Cu cele cugetate,
Trecând timpul și anii,
Poate voi, nepoți, nepoate
Stârpiți răul și avarii.
Vino, dreptate, odată
Și te împarte egal la toți,
Să nu mai fie vreodată
Neam din neam de Fanarioți.
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre văi
- poezii despre umanitarism
- poezii despre plimbare
- poezii despre plată
- poezii despre odihnă
- poezii despre mâncare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.