Ruga pițigoiului
Țâțândei, a venit iarna
Dar mai e pân' la Crăciun,
Când tot omul taie porcul
Și mănâncă ce e bun.
Aștept șunca aburindă,
Să gust și eu din ea
Atârnată sus la grindă
Asta e plăcerea mea.
Frații mei sunt pe drum
S-adune ce se găsește
Pe viscolul ăsta nebun
Și zăpada o troienește.
Ciocârlanii afurisiți
Îi alungă pe cărare,
Îi ceartă și îi gonesc
Când au ceva de mâncare.
Creștine! Taie pe Ghiță
Care a căzut, săracul
Zi și noapte el guiță
De a speriat tot satul.
Eu vreau să ciugulesc
Șunca lui pusă la grindă
Să o mai și înfrăgezesc
Zi și noapte stau în tindă.
Vino, Crăciunule odată
Să ai grijă și de noi,
Vino, iarnă cu zăpadă
Și voi, sănii cu zurgălăi.
Copiii, la derdeluș
Cu micuțele lor săniuțe,
Eu flămând și pofticios,
Să gust din șunculițe.
C-așa-i datina străbună,
Pe care o sărbătorim,
Cu belșug și voie bună,
Asta-i tot ce ne dorim!
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre săniuș
- poezii despre mâncare
- poezii despre iarnă
- poezii despre viscol
- poezii despre sărbători
- poezii despre sperieturi
- poezii despre sat
- poezii despre porci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.