Scot pălăria în fața iubirii
Sar pietrele rostuite în cale,
Scot pălăria în fața iubirii,
Sânii toamnei torn vin în pocale,
Sărutul crud e pacea amintirii.
Am fost ostatic florilor din vis,
Răsar rubine în lacrimă de rouă,
Grădinile de vânturi s-au desprins
Și s-au ascuns în cerul care plouă.
Aroma amintirii mută pașii-n cer,
Fluxul timpului ne macină-n măsele,
Pe rana sângerândă pudră de piper
S-adaugă la sarea stelelor rebele.
Unde este pulsului miezului din noi?
Răspund pietrele ieșite în asfalt,
Scot pălăria fluturilor moi
Pe crucea fulgerului nostru desenat.
Când statuile vor mai ieși în cale
Vremea lor se va-ndesi în riduri,
Eu voi trece gângurind în vale
Purtând o pălărie pe schelet de gânduri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre stele
- poezii despre sculptură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.