Glasul tău, măicuță bună
Și azi aud, măicuță bună,
Cum de la joacă mă chemai.
Mă luai, mamă, de mână,
Cu dulci cuvinte m-alintai.
Cum puteam să nu răspund
Glasului ce mă chema?
Era un glas atât de blând,
Că eu nicicând nu-l voi uita.
Când în joacă mă răneam,
Tu îmi alinai durerea
Cu sărutul ce-l primeam.
Că era dulce ca mierea.
Glasul tău duios, de mamă,
Aș vrea și astăzi să-l aud.
E drept că și azi mă cheamă,
Dar numai sunt copilul crud.
Acuma am copilul meu
Și-n amintirea ta,
De la joacă îl chem eu,
Ca să-l pot îmbrățișa.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.