Presimțire
Din zori târzii, ca de obicei, se scoală astăzi parcă beat
Și simte un gol, ca o sfârșeală în început, neexplicat,
Cu inima în ezitare, bătând în cap de aseară plin,
Vaccilant brusc, dezordonat în frământări ca un vaccin,
Ce nu previne, invadând, ca pe-un bolând, idiopatic,
Înfundând cohlear cu vomă, pupile dilatând apatic...
Și suflu-i se pierind, este-un cald umed, rece tremur,
Când în târziu de ziuă, iată, apare rău ca un cutremur,
Un stop de cord lăsând năuc într-un surâs tembel, sarcastic,
Cu membre moi, se prăvălind cap greu pe mâini... Sfârșitu-i drastic,
O suferință neînțeleasă, ca o tortură în nesimțire
Neștiind călău, nici condamnare, doar fum, mister... de-o presimțire!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre început
- poezii despre vaccin
- poezii despre suferință
- poezii despre sarcasm
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre fum
- poezii despre ezitare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.