| Bulă [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Ei,
ce răspundeți
la această întrebare,
iubiți creștini?
Autorul
aduce în discuție,
într-o manieră perversă,
dar fără replică,
o dilemă mai veche.
Dumnezeu a făcut lumea
ignorând morala creștină. |
| Cornel [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
Bulă dragă
N-am pretenția că-l apăr pe Dumnezeu întrucât n-am calități avocățești pe măsură.
Chiar dacă dilema apariției răului din bine nu poate fi motivată teologic, Biblia
spune că la început toate lucrurile au fost făcute bune. Despre om nu se spune
decât că a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. N-am o explicație
biblică satisfăcătoare despre sursa răului. Satana, diavolul, îngerul căzut Lucifer
a fost și el apriori creația lui Dumnezeu, căzută ulterior, iar căderea omului din Eden a fost un
experiment eșuat al lui Dumnezeu cu omul.
Totuși realitatea perversă ce domină trăirea actuală nu derivă direct din creația lui Dumnezeu ci
este rezultanta păcatului inițial al neascultării. La început nu era așa. Primul sacrificiu animal în Eden a fost făcut de Dumnezeu, pentru a-i acoperi pe Adam și Eva care se vedeau goi. De atunci încoace judecătorii lupi și-au făcut mantăi domnești din piele de oaie. Blestemul a apărut din relația omului cu îngerul căzut, datorat alegerii proprii și nu e rezultatul creației sau voinței lui Dumnezeu.
Bulă, știu că n-am dezlegat dilema dar măcar i-am delimitat aria. |
| Domnica [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
| Pentru că ăsta-i schepsisul, Bulă, să-ți depășești condiția. Ăsta e paradoxul moralei creștine. Steinhardt a spus-o și mai bine: creștinismul este imposibilul care te privește. |
| Cornel [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
| Nu te-a făcut Dumnezeu, lup, domnule Butulescu. Aceasta-i scuza proprie ce-ți motivează apucăturile. |
| Bulă [din public] a spus pe 20 octombrie 2008: |
Cornele,
aici simt nevoia să-l apăr pe autor,
care nu e așa superficial
cum îl judeci tu.
E clar că Dumnezeu l-a făcut om
și nu lup.
E suficient să te uiți la poză.
Dar el
își permite să vorbească
în numele unui lup.
(scriitorii de azi își permit orice!)
Și eu cred că pentru lup
(care este un animal sensibil)
este jenant să sfâșie un miel nevinovat,
dar aceasta este condiția lui de existență
impusă de Divinitate.
Același lucru îl simțim și noi,
mult mai intens,
când măcelărim milioane de miei inocenți
în Săptămâna Patimilor.
Evident,
Divinitatea putea proiecta o lume
ale cărei forme complementare
să fie mai puțin antagonice,
mai puțin sângeroase.
Toate animalele să fie erbivore,
iar omul, vegetarian.
Trebuia să ne inducă,
genetic, desigur,
o repulsie organică față de carne,
așa cum simțim față de dejecții!
Ar fi fost frumos
ca-n basme,
"pre când lupii și cu mieii,
se iubeau ca porumbeii" |
| coldnose [din public] a spus pe 20 octombrie 2008: |
Omului i s-a dat libertatea de a discerne binele si raul, si de a alege. Iar omul prin natura sa pacatuieste. Eu as vedea asa citatul lui Butulescu: De ce m-ai făcut om, Doamne(implicit cu liberul arbitru, cu alte cuvinte "de ce m-ai facut sa pot alege intre bine si rau"), dacă a ta cale dreapta e numai binele.
Asa as interpreta eu. |
| Andrei [din public] a spus pe 20 octombrie 2008: |
Dragă Coldnose,
Interpretarea Dta este corectă. Eu cred însă că autorul merge mai departe. Dă un exemplu în care subiectul (Lupul, alegoric, în cazul de față) nu are de ales. Divinitatea îi cere să ucidă, îl obligă să fie nedrept cu oile. Comentariul lui Bulă e, ca de obicei, spiritual și lămuritor. |
| Agha Al-Nimer Diana [din public] a spus pe 7 ianuarie 2009: |
| Cel mai bun citat din site ul asta! |
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a