| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 ianuarie 2011: |
| Cand viata "capata" inertie, anii accelereaza. Scriitorul trebuia sa se mentina in limbajul fizicii. Verbul "a fugi" e din alta arie lingvistica. |
| antipa [din public] a spus pe 17 ianuarie 2011: |
| Inerția e bine ancorată și în aria lingvistică. Vezi "Lupta cu inerția" de Labiș. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 ianuarie 2011: |
| Nu e din aria "fugii". |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 ianuarie 2011: |
| Butulescu vrea sa exprime un paradox al timpului fizic atunci cand acest parametru al miscarii "trasziteaza" fiinta noastra spirituala. Asa ca trebuia sa se mentina in limbajul fizicii. Se creau doua simetrii: viata- inertie, ani/acceleratie. viata si anii sunt ai nostri, inertia si accelaratia ai fizicii... care ne omoara la propriu, nu doar la figurat (in sensul ca nu o intelegem). Referirea la volumul lui Labis este interesanta, dar in opinia mea situata intr-o... "alta arie" (registru) lingvistic. |
| antipa [din public] a spus pe 17 ianuarie 2011: |
Apar într-adevăr, două simetrii: viață-inerție / ani-fugă;
Toate cele patru elemente țin de aria lingvistică.
Evident, dacă ținem morțiș, fiecare element poate fi asociat altei arii: viața- aria biologiei, inerția - aria fizicii, anii - aria istoriei, iar fuga - aria atletismului.
Eu cred că autorul sugerează, printr-un paradox, un lucru cunoscut: de la o anumită vârstă, timpul curge înspăimântător de repede. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 ianuarie 2011: |
| Inertia nu se refera la varsta, ci la modul de viata. |
| antipa [din public] a spus pe 17 ianuarie 2011: |
Viața capătă inerție la o anumită vârstă a împlinirii, când principalele obiective (studii, casă, carieră, familie, mașină etc.) au fost deja atinse. Când aceste idealuri lumești au fost bifate, anii fug mai repede. Și aici e paralelismul cu lumea fizicii. După ce depășim tronsonul cu obstacole din calea vieții ne deplasăm mai repede spre propria noastră destrămare.
Aforismul mi se pare notabil, totuși. Exprimă, destul de poetic, un adevăr, proiectat sugestiv pe un fundal al fizicii. Autorul fixează în șase cuvinte cam tot ce am înșirat noi în șapte comentarii. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 ianuarie 2011: |
| Legumele umane nu au varsta. Exista oameni activi si pasivi. Pasivii intra in stare inertie fara sa-si fi indeplinit obiectivele fixate(sau visele la care sunt predispusi). Au o casa care nu le place, o nevasta care ii deprima, copii facuti la norma, o masina parcata mai mult in service decat in garaj etc. Toate astea sunt fructele neimplicarii lor, a "inertiei" lor. Anii fug... de ei (daca tot vreti sa pastrati aceasta expresie banala), ca apa de penele gastei. |
| antipa [din public] a spus pe 17 ianuarie 2011: |
| Am dialogat serios treizeci de minute, după care ați trecut brusc la legume umane și copii la normă, adică la umorul superficial și discutabil, numit mișto. Aveți o explicație logică pentru această schimbare neașteptată a registrului? |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 18 ianuarie 2011: |
| Prezentarea omului in termeni de management personal: drept vietate care isi planifica, organizeaza si evalueaza implinirile o consider inaplicabila pt. un tip uman (ce ocupa un "segment de piata" extrem de consistent) care nu face nimic din toate astea, ci se complace sa traiasca inertial (sau vegetal). Eu cand "fac misto" nu utilizez sintagme rasuflate: "legume umane" sau "copii facuti la norma". Expresiile culese din limbajul "familiar" (cum il numesc dictionarele) redau cu un umor frust adevaruri triste. |
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a