Durere
Mă arde lava-ncinsă
a vulcanului crunt
care-n piept mi-a erupt.
Mi se scurge prin vene
din creștet în tălpi,
și-napoi...
Mă tot varsă
într-un lac de noroi...
Mă zbat într-o junglă
cu liane de foc
și luptând , mă sufoc...
Pe un rug prea încins
îmi e sufletul ars
și sfărâmat .
Urlă-n mine durerea
ca un câine turbat...
Am păstrat doar un pumn
de cenușă și chin
încercând să revin ...
Mă preling printre clipe
care știu că n-am vrut
să pot fi
început de sfârșit
fără noapte
și zi...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre început
- poezii despre vulcani
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre noapte
- poezii despre foc
- poezii despre câini
- poezii despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.