Destinul poetului este ardere până la scrum în iubirea ce îl renaște.
aforism de Betty Marcovici
Adăugat de Aroana Irimescu
Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre poezie, aforisme despre iubire, aforisme despre cenușă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Andrei Papahagi [din public] a spus pe 16 iulie 2014: |
| Frumos citat ca o amazoana in paradis. Aforismul este o a doua casa a sufletului. |
2 Agamiță [din public] a spus pe 16 iulie 2014: |
| Cum din masa de poeți amatori de pe sait nu văd nici urmă de scrum (doar ceva fumuri) înseamnă, conform citatului, că mnealor "poieții" n-au destin de poeți. Sunt niște surogate ignifugate, incapabile să ardă... Așa că, dacă tot nu ard, dați-mi voie să le ard eu câte-un șut... |
3 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 18 iulie 2014: |
| surogate ignifugate, incapabile să ardă ...! Serios ...(?)! De unde știți? Poate chiar ard! Poate sunt capabile, chiar de mai mult de atât! Și poate, tocmai iubirea este ceea ce dă sens vieții lor, în alt ... sens! Înțeleg că dumneavoastră ardeți de nerăbdare, să ne implementați câte un șut în partea dorsală ...! Nu vă grăbiți, sir! Nu vă grăbiți fiindcă, poezia nu este lucrul esențial, de pe Planeta Albastră! Dumnezeu, când l-a izgonit din Eden, nu i-a poruncit omului: apucă-te să scrii versuri! Ci i-a spus: cu multă trudă îți vei scoate hrana ...! Sir, există oameni care au alte nevoi, decât versurile! Asta înseamnă că, trebuie să existe și oameni preocupațI de aceștia! Ca atare, ei aleg să ardă pe dinăuntru, nu de grija poeziei ci de durerea condiției nefericite a omului! De drama exclusiv umană a semenilor: foame, frig, neiubire ... În orice caz, pentru fiecare poet, fie el și amator, atunci când insinuează o culoare dintr-un cuvânt ca să-l facă să vibreze, jarul din el arde -nota bene- cu flacără vie, până la incandescență! Chiar dacă nu vă face pe dumneavoastră părtaș la simțurile lui! Dar cred că, dumneavoastră știți aceasta! |
4 Agamiță [din public] a spus pe 18 iulie 2014: |
| Lady, Comentariul (ironic, dar binevoitor) mi-a fost inspirat de patetismul (ieftin și masiv) al citatului. "arderea până la scrum..." Ne scobim în nas, dar credem că ardem, asemenea unor meteoriți, "până la scrum". Este tipul de gravitate care stârnește râsul... Sigur, să scrii versuri, fie și mediocre, e mai puțin dăunător decât să bei sau să te droghezi. Dacă ceva îi arde pe mai toți poeții (dar nu până la scrum!) este "pofta de alai", setea de glorie. Dovada: insistența cu care publică, se autopublică, se autocomentează. Puțini sunt cei care își dedică arderea internă propriului eu. Aș da un exemplu: Emily Dikinson, a cărei operă a fost descoperită postum, într-un caiet. Ceilalți, așa cum scrie Emily, orăcăie, precum broaștele, ca balta să-i cunoască. Ca balta să-i admire. Ba au chiar corul lor de broscuțe, care orăcăie admirativ, la orice pârț rimat. |
5 Ionel Innel [utilizator înregistrat] a spus pe 18 iulie 2014: |
| Pîrț rimat, pârț comentat, tot un drac... |
6 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 18 iulie 2014: |
| Ah, sir! Cât sunt de geloasă pe Emily, a dumneavoastră! Înțeleg că, v-aș fi mult mai dragă, dacă aș evacua ringul! Dacă mi-aș transfera capodoperele într-un caiet dictando și l-aș azvârli în foc! Fără vreo reținere, fără vreun regret! Sir, am agonisit și eu, în periplul meu pe Pământ, câteva gânduri și le-am sechestrat! Poate, vreodată, le vor folosi celor ce n-au trecut prin focul prin care am trecut eu! Dar, dacă dumneavoastră le considerați inutile, sunt gata oricând, să le anihilez! Nu mi s-a pus pata pe ele și n-am niciun greț în a le elibera! Totuși ... Totuși, amintiți-vă: V-am cunoscut, datorită unui strident orăcăit de broscoi -Emil Cioran-! Sir, peste câteva ore, voi fi din nou, într-o baltă în care, de bună voie și nesilită de nimeni mă las incendiată în fiece clipă, de arderea internă a propriului eu! Nu vă mai necăjiți: fiecare, cu menirea lui pe Pământ! S-auzim e bine, sir! |
7 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 18 iulie 2014: |
| Morala la comentariul 4 Un binevoitor îți spune în timp ce îți bei ceaiul: - Aruncă CAna pe dușumea! - Am aruncat-o! - S-a spart? - Da! - Cereți scuze, poate se lipește la loc! - Îmi cer scuze! - S-a lipit cana? - ...........................................! |
8 Agamiță [din public] a spus pe 18 iulie 2014: |
| My Lady Am scris de multe ori despre limba literară impecabilă cu care operați. Nu la scrierile dv m-am referit. Am scos în evidență ridicolul gravității solemne, al patetismului monumental, fals și ipocrit. Discrepanța dintre mască și esență. Crampele demiurgice ale Creatorului care a mâncat iahnie pe săturate. |