1 cerneala tăcută
Ecoul vorbelor tale vibrează și azi în gurile multora
Și mă întreb cum de pot zice că nu mai vorbești
Ce clar te aud când citesc
Cerneala nu scoate o vorbă,
lemnul s-a transformat tăcut în foaie
Pomu' a murit
La-u îngropat sub rădăcinile din lut.
Descifrând cu ochii convenția de semne
Încifrată pe scoarța albă
Constat că încă îți mai aud glasul.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruben Bucoiu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre vorbire
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre lut
- poezii despre lemn
- poezii despre lectură
- poezii despre gură
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.