Povestea vântului
A trecut o adiere ca o boare, apoi a venit zefirul
aducând cu sine primăvara.
Ne era dor de soarele călduț, de zefir,
de parfumul primelor flori...
A venit timidă, apoi, prima ploaie de primăvară
Ca nu cumva să strice fragedele petale,
Și ne-a adus prospețimea dimineții de martie.
Mai apoi, a trecut vijelioasă ploaia de vară,
Țopăind veselă pe caldarâm...
Dar soarele de Iulie s-a ivit și ne-a mângâiat cu razele sale...
Încet, încet, s-a furișat, pe negândite, toamna, ca o condamnată.
Tot furând în cale frunzele gălbui.
Cu vântul hai-hui.
În final sosi și iarna, alungându-ne soarele,
Și pe dată, totul fu de ghiață!
Iarna a devenit Imperiu, iar Crivățul... Rege.
Dar las' că-i vine de hac iară,
Blânda Primăvară...
poezie de Crăița Moroieni (25 septembrie 2003)
Adăugat de Crăița Moroieni
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Crăița Moroieni. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre monarhie
- poezii despre iarnă
- poezii despre galben
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.