Privighetoarea şi canarul

Sunt un blând canar stingher
Am libertate-n colivia mare,
Stăpân pe oricare ungher,
Am mei, apă şi soare.

Cântul sloboade inima încătuşată,
Un val de triluri ies din fiecare şoaptă,
Să cheme zorile tot mai aproape,
Când le cade somn greu pe pleoape.

Mi-e graiul dulce – un tezaur –
Şi haina care-o port din aur.
Şi oropsit şi personaj de vază,
În preajmă-mi stă "motanul încălţat" de pază.

Un uriaş spre a mă teme,
Sub nas purtând prelungi antene
Şi-n ochi cu două reflectoare,
Să n-am speranţă de scăpare!

Înarmat, lucesc în zare
Patru perechi de pumnale
Şi-n teacă, tot atâtea săbii stau cuminţi
Coada-i de santinelă. Cum să-l mai înfrunţi?

Dau porţia de soare şi de mei
Să zbor hoinar printre ai mei
Dau porţia de apă şi de cer cu bucurie
Pentru a ta tovărăşie.

Oh! Dacă-ai ştii Privighetoare
Cât spaţiul acesta liniştit mă doare
Şi câtă libertate, câtă fericire
Porţi tu acolo-n crângul tău, cu tine!

Prin cânturi, gândul meu cutează
Să stingă farul motanului de pază,
E visul care-l tot visez
Să pot deschide colivia şi să evadez.

Să zbor acolo-n crâng, să fiu cu tine
Şi să mă-mbăt de zilele senine
La glasul zorilor, al şoaptei din izvoare,
La glasul tău, cel plin de încântare!

Să pot să-nalţ de la-nceput
Cununa timpului ce-am irosit,
Din rouă şi din mărgăitare
Cununa doinelor tale

Să merg cu tine-n pas vioi
În rochia-ţi simplă de seară,
Să ne îmbrăţişeze luna pe amândoi
Într-un duet de primăvară!

poezie pentru copii de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!