Drumul cunoașterii
Ca eu să te cunosc,
mai întâi trebuie să-ți efleurez privirea,
apoi să-ți tulbur mintea ca un mosc,
să mă primești în gând, gândirea,
să iau un loc în suflet,
să-ți ating într-un tot tremur mâna,
de care să mă prind dintr-un răsuflet,
să mă apropii mult de corp, întins pe râna
pe care să-l pătrund
pe toatele intrări, cotloane
și unde să mă vărs profund
de mine, să mă uit de orice, galoane
ce inutile sunt,
când dezbrăcat tot, gol
de umbre... numai o umbră pe pământ
e numai adevăr, nu se mai joacă rol,
ci numai pur și simplu dăruirea
total, până la oase... trosc,
când e doar câteva minute fericirea
de-a fi, să pot să te cunosc
și să mi te repet minute, ore, zile, ani...
ce fac din fire, firi, bălani...
pân' n-o să mă mai recunosc!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre gânduri
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre zile
- poezii despre suflet
- poezii despre ore
- poezii despre nuditate
- poezii despre mâini
- poezii despre minute
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.