Tablou fără ramă
pe lampa din odaia bunicii
văd amprentele tatălui meu
(plecat în iarna
în care hornurile au
înghețat toate amintirile)
par niște riduri uitate
în durerea facerii
mi-aș dori să mai rămân o noapte
doar o singură noapte în patul
în care am visat-o pe bunica
strigându-l pe Dumnezeu
dar nu mai e timp...
pașii mi s-au aliniat și
merg îndărăt
cealaltă parte respiră
din sângele unui nenăscut
toate celelalte lucruri
se transformă în nimicuri
dar asta nu mai contează...
pe lampa din odaia bunicii
doarme un păianjen
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre păianjeni
- poezii despre noapte
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.