Piciorul meu

Piciorul meu nemişcat ca un obiect, gândeşte,
Nu vă miraţi, la atâta gol – atâta minte,
Nu există generaţie care să nu aibă patru oameni drepţi,
Unii nu sunt nici drepţi, nici strâmbi, drâmbe adică,
Îngăduiţi unui corp străin să ia locul Pământului,
Personal fac parte din Salonul Aurit al Aiuriţilor,
Cu cât violezi mai mute legi, cu atât eşti mai liber,
Nicio crimă nu se face dinadins, ci din ins în ins,
Omorât fu cel ce vorbi de rău pe Puchinete,
Mai bine mort, decât cort pentru golanii lumii?
I-a rămas în gât Ziua de Apoi. Să fie sănătos.
Oricui i se poate întâmpla să fie frizer.
Decât mizer, fii dulgher, nu Dulgheru,
Nici ministerul. Fii Finisterul.
După ce a mestecat zahărul în ceai, a fost împuşcat.
Cum, de ce? În alt poem. Adieu, mes amis charmants.

poezie de Borids Marian Mehr
Adăugat de Borids Marian Mehr
Votează! | Copiază!