Suflet trecător
Într-un oraș cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.
Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate și ele,
pentru salvarea unui vis
prăbușit.
Reculeg materia din cer
și o preschimb
în cosmos anesteziat.
Aici, într-un spațiu poetizat,
nici nu ți-ai dori să iradiezi
între glorie și epos.
Așteptîndu-mi întîrziat pașii,
azi, spre un final de mîine,
rostesc idei, evolutiv,
într-un cosmos relativ,
venerînd lumina soarelui, probantă,
ce lasă o umbră de mit, năruit
peste un suflet trecător,
Iubitor de mult soare.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre Soare
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre sfârșit
- poezii despre salvare
- poezii despre relativitate
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.