Este mai ușor să înlături pasiunile tulburătoare decât să le stăpânești. E mult mai la îndemână să le respingi de la început decât să le domolești, odată ce s-au abătut asupra ta. Căci, în clipa când ajung să pună stăpânire pe cineva, pasiunile sunt mai puternice decât cel care-și închipuie că le conduce și nu vor putea fi cu nici un chip îndepărtate sau diminuate. Și-apoi, chiar rațiunea, care ar trebui să le înfrâneze, este puternică numai atâta timp cât se ține departe de pasiuni;dacă s-a amestecat însă cu ele, rațiunea nu le mai poate înfrânge, căci odată ațâțată și stârnită, mintea se va supune celui care îi poruncește. Dacă la început putem să înfrânăm unele pasiuni, mai târziu ele ne supun cu forța și ne împing înainte. Omul care se prăbușește în prăpastie nu mai știe de sine și nici n-are cum să se împotrivească sau să întârzie căderea, prăbușirea îndepărtând orice hotărâre sau părere de rău, iar el nu se mai poate opri să nu ajungă acolo, unde de fapt n-ar fi trebuit să pornească. Tot așa sufletul, dacă e cuprins de mânie, de dragoste sau de alte pasiuni, nu i se mai îngăduie să-și înfrâneze pornirea;va trebui să se prăbușească cu toată greutatea până în fundul prăpastiei, mânat de natura viciilor.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.