Milenare, naivități... contemporane
Cât fără fundament este să credeți
Că totu-n viață adevărul vă decide,
Un fel de obiect extraterestru... și purcedeți,
Vă lăsați pradă; câștigați înspre a vă vinde?!?
Visați dreptăți s-aveți, de atâtea "Curți...",
Crezând ograda în care puneți munca,
S-aveți răsplată, s-o culegeți frânții, rupți,
Neștiind parcă de "baci" zeflemitori, ce-nvârt porunca.
Vă dați pe mâna farselor, zise supreme,
De parc-ar fi venite dinspre zei, din alte dăți;
Nu c-ar decide niște protejați mânjiți cu creme
De mimi mutaci, se dând astrale "Autorități..."!?!
Oh, Doamne câte vorbe, glas e strada, în case
Și cât de surzi suntem la simpla rațiune,
Fără să știm că-n fond noi suntem "mase",
Ce-ar putea tot... Nu prin parșivii... "națiune..."!
Când oare "democrați" naivi, voi de cetate,
Știți că decideți tot cu alesul de-o ștampilă
Pe pozele trucate-n listele parlamentate
Pe șpăgi și șmecherii, fără de bilă?... Pilă?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre naivitate
- poezii despre țări
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre răsplată
- poezii despre protejare
- poezii despre protecție
- poezii despre pantomimă
- poezii despre națiuni
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.