Viaţa ca o beţie

Trăiesc între aplauze şi fluierături,
Muzică, spital, Internet, tăceri asurzitoare,
O adevărată beţie care se va încheia dincolo.
Sfâşiat pe dinăuntru, eram lipsit de orice perspectivă
De orice fericire, precum Soren K., un fel de K. al lui Kafka,
Ce ştiu falsul graur, falsa dominicană, cuiva îi creşte chelia,
Îi moare sufletul într-un trup încă sănătos.
Banale fete dominicane ce fac zurba ştiu ele ceva?
Beţie a puterii de furnică.
Ideile – singura bucurie. Să trăieşti vieţile
Câtor mai mulţi contemporani.
Şi totuşi – dement. Parcă vagoanele au luat-o razna.
Soartya mea este doar de a spune adevărul.
Cui prodest, cui bono?
Să pierd încrederea în voi?
Treptat meseria de scriitor devine submediocră.
Normalitate, numele tău este nebunie.
Câtă putere zace într-un om?
Poate că Duhul s-a instalat în tine?
Va mai veni o zi, dar înaintea ei va fi o noapte.
O scurtă plimbare prin viaţă, o scurtă beţie.
Silentium, consensum, saltul dialectic.
Sexul are ceva dialectic. Atracţia polilor opuşi.
Un dezacord total ascunde o mare afinitate sau asemănare.
Un copil nu blestemă niciodată, deşi nu Îl cunoaşte încă pe Domnul.
Cei care m-au persecutat mi-au fost inferiori moral şi intelectual.
Puteţi să râdeţi, este de plâns.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!