Am vorbit din ce în ce mai puțin despre Miss Emeralds, căci colegii mei, inclusiv Ted L., mă priveau cu un aer jenat. Odată, când ne aflam singuri vâslind fără grabă într-o barcă pe lacul din singurătățile de la A., l-am întrebat pe Ted dacă-și mai amintea de Miss Mekor Hayyim. "Se pare", răspunse el, "că-i rosteai tot timpul numele când delirai. Vorbeai și de o Miss Emeralds, te-am auzit chiar eu. Ce chestie, credeam că n-aveai să mai scapi. "Dar suplinitoarea profesorului J., l-am întrebat eu nerăbdător, "cine era? Îmi descrise o ființă insipidă, ale cărei cursuri erau atât de monotone, încât toată lumea se refugia în jocul de cărți ori în lecturi mai atrăgătoare. Îmi confirmă că acea domnișoară destul de trecută se întorsese la ai săi, în Tennessee.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.