Între duminici
Curios Doamne cum de-a lungul săptămânii nu te vedem
Duminica de cele mai multe ori nu te înțelegem
Inexistenta ta existență cărțile o numesc doar posibilă,
Sau cel puțin imposibil de negat.
Imensitatea erorilor din lume te fac urât
Și rău, chiar odios
Și totuși copiii îți cântă laudele
Bolnavii plâng și-și pun speranțele în rugăciunile pe care ți le înalță
Șoaptele lor, nebăgate în seamă de nimeni
Întipărite pe fețele perinilor
Sub expresia cernelei din lacrimi
Îți mișcă inima.
Le ești muză celor ce pun vorbe în cântec,
Dușman celor ce nu au pe cine da vina
Agonie copilului filozof din mine.
Căile tale sunt prea simple și nu se potrivesc stilului meu complicat
Nebuniile tale ne fac să râdem
Cu harta în față ne lași să rătăcim, pentru ca obosiți să ne căutăm în odihna popasului tău
Și te iubesc și te urăsc ca un tâmpit
Nu-mi place viața lângă tine,
E libertate îngrădită și uneori cumplit de grea
Dar fără tine n-are noimă,
Nu are logică, nici capăt, deși a început cândva
Să fie toate alandala astăzi a devenit un trend
Oricum, nici viața și nici moartea
Nici toate poeziile
n-au happy-end.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre copilărie
- poezii despre început
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre săptămâni
- poezii despre râs
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.