Iulia Mirancea [din public] a spus pe 27 ianuarie 2014: |
Plecăciune, domnule profesor!
Dacă n-ați fi dumneavoastră,
lumea mea ar fi mult mai săracă!
Vă ador! |
Mihail Arin [din public] a spus pe 27 ianuarie 2014: |
Iulia!
Un ministru ratat
(telegenic, ce-i drept!)
nu este obiectul
cel mai potrivit
pentru adorație.
Constat,
pentru a suta oară,
că adori cu prea mare ușurință.
Caută
și tu alt verb,
unul mai pământean.
Dacă-l adori pe Cioroianu,
ce predicat vei folosi
pentru Dumnezeu?
Sau pentru Eminescu?
Definiția cioroiană
e discutabilă.
De exemplu,
istoria mandatului său
de ministru de externe
este o poveste
dintre cele mai stupide... |
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 28 ianuarie 2014: |
Domnule Mihail Arin!
Maestre!
Acum îmi pare rău
că n-am atașat și
replica dumneavoastră
(previzibilă), de răspuns!
Chiar îmi pare rău!
Aș fi devenit cea mai bogată
de pe Tera!
Sir, m-ați rugat odată,
să vă accept (sau ador, mă rog!),
așa, cum sunteți: malițios!
Iar eu v-am acceptat!
Eu sunt contemplativă,
îndatoritoare
și sinceră!
Am fost supărată
pe politicianul
Adrian Cioroianu!
Istoria îi va priponi
nepriceperea,
iar eu nu fac parte
din juriu!
Dar, cu omul
și istoricul Cioroianu,
n-am nimic!
Cu, și fără el,
pe dumneavoastră,
vă stimez la fel! |
Mihail Arin [din public] a spus pe 28 ianuarie 2014: |
Iulia!
Dacă chiar vrei
să adori un biped
terestru,
adoră-mă
pe mine!
(nu e pleonasm,
ci o întărire a exprimării!),
Eu,
cel puțin până azi,
n-am compromis nici un minister... |
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 28 ianuarie 2014: |
Rezon!
Q.E.D.
Vă plictisiți, sir?!
Fiecare istorie
începe cu o poveste
(poate nostimă),
așa cum a fost cea de pe
24 februarie 2o12!
V-am invitat acolo, alaltăieri,
dar nu m-ați onorat
cu prezența! |
Mihai Arin [din public] a spus pe 28 ianuarie 2014: |
Și mie
îmi place omul
și istoricul Cioroianu.
El,
alături de Ilie Șerbănescu
și Ionuț Popescu,
constituie pentru mine
un interesant studiu de caz.
Toți trei,
publiciști activi,
au luat cu 10 proba scrisă
a Reformei.
Dar
la proba practică
(toți trei au ajuns miniștri)
s-au umplut de cacao,
din cap până-n picioare.
Toți trei!
Concluzie:
E mult mai ușor
să faci eseuri
decât să faci
Reformă. |
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 28 ianuarie 2014: |
Domnule Mihail Arin
Sire, așa e!
Dar știți, mai bine decât mine că:
Asta e lumea, o comedie
Iar noi, artiștii care-o jucăm
N-avem dorință, alta mai vie
Decât aplauze, să merităm!
Vă respect, vă prețuiesc și dacă vreți, vă și ador! Pentru ceea ce sunteți! Pentru că știți să fiți deopotrivă: grațios (de dragul spiritualității)
și serios (de dragul înțelepciunii)!
Și pentru că ați făcut dintr-o poveste oarecare,
o istorie anumită pentru mine chiar aici, pe Citatepedia!
Un moment e o întâmplare; mai apoi toate întâmplările se coagulează, devenind istorie!
Știți, mai profund și mai special decât mine că:
ce e val, ca valul trece!
Restul e tăcere!
Carpe diem, sire! |
daniel stanciu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2014: |
Si iata cum in jurul unei povesti adevarate (istoria) se infiripa o povestioara (o istorioara inchipuita) in care doi oameni care nu s-ai vazut niciodata, dar care se simpatizeaza pana la adoratie (mai mult ea) isi impartasesc unul altuia tabieturile, preferintele si iluziile (politice, culturale, psihologice si morale). Povestea (cea mai frumoasa dintre toate) merge mai departe. Ea e entuziasta, el malitios, el e venerabil, ea - in stare de veneratie. Cioroianu chiar daca e un reformist lamentabil, e, totusi, un povestitor (i.e. istoric) excelent. Si reuseste in broderiile lui diegetice sa uneasca destine. |
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 29 ianuarie 2014: |
Și iată că, pentru o povestioară, fie ea și închipuită, se va fi găsit și un regizor (neînchipuit), ca s-o pună în șcenă!
Ei, bravos! Nu ratați niciun chilipir, domnule Daniel Stanciu!
Iar contemporanul Cioroianu -domnul- ar putea îmbrăca, nu ilicul de bard, ci, în circumstanță excepțională, chiar cămașa lui Nessus!
Am sperat ca, dumneavoastră -cel mai iubit regizor al Citatepediei- să speculați incitantul dialog! Și iată că, intuiția mea nu m-a înșelat!
Dacă aveți de gând să redactați vreo carte, sper să-mi cereți permisiunea, altfel, ne judecăm pentru furt calificat de resursă inspirativă!
Supusa dumneavoastră muză! |