| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 27 ianuarie 2014: |
Greșit! Nu există criterii de încadrare a omului, într-una din categoriile: rău, bun!
Există oameni care ne-au nedreptățit! Există oameni cărora, noi înșine le-am produs o nedreptate!
Există oameni cărora nu le-am zâmbit niciodată, fiindcă avem față de ei preconcepții și complexe inoculate de către alți oameni!
Există oameni care se zburlesc la noi (fiindcă ne iubesc)! De fapt, ei ne zâmbesc tot timpul, dar noi nu le percepem zâmbetul! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 28 ianuarie 2014: |
| Domana, relativizati mai mult decat e cazul. Cineva spunea ca adevaratul triumf al diavolului e sa ne convinga de faptul ca nu exista. Raul si raii exista, doamna. E adevarat ca nu in puritatea matematica pe care o solicitati. Chiar si in sufletul omului cel mai rau exista o farama de bine. Intrebati cand omul poate fi etichetat drept rau? Cand il binedispune sa provoace sau sa contemple suferinta altora. Este rau cel care isi fixeaza drept scop in viata sa ii persecute, ponegreasca, umileasca, desfiinteze (inclusiv la propriu) pe toti cei care sunt nevrednici de numele de om. Inutil sa va spun ca in cainosenia lui, nici un individ din specia homo sapiens nu se ridica la standardele lui inalte de umanitate. Nici macar el. Unui astfel de om e inutil sa-i faci bine. E ca si cum ai da romanului drept de vot sau cum am zis cu alta ocazie, ai arunca graunte de cucuruz in brazdele marine. Danilides |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 29 ianuarie 2014: |
Daa? Domnule Daniel Stanciu, nu prea aveți habar de anumite lucruri!
Mon cherule, la mine veniți domnia voastră cu aceste bazaconițe abstracte?! Pledați-vă cauza, concret, domnule: ați fost pus, față în față, cu un criminal, care vine spre tine fluturând un baston de fier, pentru că îl somezi (ca reprezentant al unei instituții) să respecte legea?
Încercați un joc de imaginație: dumneavoastră fetișcană, de-o șchioapă- singură (hominizii puși să vă protejeze, s-au ușchit), vedeți fiara de departe cum se apropie, stați pe loc, (cu un vag simțmânt de iminentă sfeclire), și, totuși, după ce ați privit-o în ochi, fiara rămâne stană de piatră! Iar apoi, chiar și după ce i-ați aplicat legea, omul (e, totuși, un om!) vă sărută mâinile, ori de câte vă întâlnește!
Domnule, psihicul omului, studiat în laborator, oricâte variabile ați folosi, poate părea mult mai sinistru decât în realitate! Ci eu, tot ce scriu aici, scriu, exclusiv, din multele mele experiențe de viață! Dintr-o viață în care, încă nu aveam habar, de filozofia lui Danilides!
să contemple suferința altora Domnule Daniel Stanciu! Noi nu vorbim aici, despre oameni fără discernământ! Iar câinoșenia poate fi numită simplu: I.Q.
Atenție: grăunțele de cucuruz pot fi schimbate cu grăunțele de curcubătă!
Mieluțides! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 29 ianuarie 2014: |
Doamna, ma surprinde avantul dvs. polemic. Cu tot respectul datorat genului dvs., ma incumet sa va contrazic. Orice om are o experienta a raului. Chiar si unul aflat in solitudine absoluta. E suficient sa se examineze cu un minimum de obiectivitate. Errare humanum est, greseala nu doar intelectuala, ci si morala e constitutiva omului. Prin urmare si mie, insignifiantului reprezentant al speciei umane.
Sincer, nu imi dau seama ce idee vreti sa ilustrati cu patania istorisita. Un criminal cu o bara in mana se indreapta amenintator spre dvs. Pareti o victima sigura, mai ales ca ati avut impertinenta sa ii solicitati ceva in numele legii celui certat definititv cu ea. Cei care ar fi trebuit sa va asigure protectia s-au carabanit in lanul de cucuruz ca potarnichile speriate de vantul tras de un taran robust (un epilog la o masa copioasa). Criminalul se uita in ochii dvs. umezi de caprioara incoltita si renunta sa va aplice lovitura cauzatoare de moarte. Ba mai mult, va indeplineste porunca (l-ati somat in numele legii).
Asa, si? Tipul venea cu ranga spre dvs. nu ca sa loveasca ci, eventual, sa va sperie. Obiectul contondent pare sa fi fost un instrument de convingere pentru gardienii care ar fi trebuit sa va asigure paza. Individul v-a lasat in pace pentru ca a reusit sa-i puna pe fuga pe gabori si pentru ca v-a infricosat de moarte (a vazut-o pe femeia in negru pupilele dvs. devenite rectangulare ca un cosgiug). Ia fost de-ajuns. Avea ce sa istoriseaca ortacilor. Daca v-ar fi altoit cu bastonul si-ar fi pierdut din alura razboinica. E chiar rusinos (aiurea) sa te lauzi ca ai croit-o cu ciomagul pe o femeie prizarita. Orice criminal are standardele sale in materie de victime. Spuneti ca va saruta mana, cand va intalneste. Pai e un gest deplasat, o politete exagerata. Criminalii n-au niciodata simtul al masurii. |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 30 ianuarie 2014: |
Domnule, am încercat din răsputeri să alcătui un răspuns decent și cuminte dar, nu reușesc deloc să țin pasul efervescenței vezuviale, cu care se pare vreți să-mi inundați cugetul! Bateți câmpii, domnule Daniel Stanciu!
Expresia de-o șchioapă se referă la vârstă, nu la stângaciul și grobianul prizărit!
pupile rectangulare, coșciug, altoit, croit ... etc!
Mă exasperați, domnule! Faceți confuzii, vorbiți dintr-o speluncă și ați coborât ștacheta mult prea jos, față de ultima treaptă a scării mele!
să istorisească ortacilor, alura războinică! Domnule, dumneavoastră credeți că eu am povestit, cumva, de vrun macio, vreun superman, vreun patrician? Acel fioros, purtător al unui baston de fier (fiindcă era șchiop), era un amărât de ucigaș (al cumnatului său)! Un biet plebeu, domnule!
Vorbiți ca o moară stricată și înșirați verzi și uscate, căutați pretexte în cele mai mizerabile gunoaie dar, nu găsiți un răspuns elementer de simplu: zâmbetul meu! Acelei fiare i-am zâmbit, domnule!
N-ați citit bine, domnule! NU criminalul, se uita în ochii de căprioară încolțită! Eu l-am privit în ochi! Eu! Și i-am zâmbit! Ăsta e secretul pe care nu l-ați ghicit, domnule bio-psiho-sociolog! Dacă citeați mai atent primul meu comentariu, n-ar fi fost nevoie să vă zbateți ca peștele pe uscat, să irosiți, zadarnic, atâta energie! |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 30 ianuarie 2014: |
Domnule Mihail Arin
Am înțeles că vă preocupă mult, o dilemă pe care, o considerați o enigmă: de ce am ochi, pentru anumite persoane, pe care le considerați incompatibile cu aspirațiile, pregătirea, noblețea etc.
Domnule Mihail Arin! Maestre! Sir! Aveți pe această pagină, de sus până jos, răspunsul la incertitudinea domniei voastre! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 30 ianuarie 2014: |
Doamna, initiativa folosirii unui limbaj suburban dvs. ati avut-o (uschit, hominizi, sfeclire, fiara etc.) ca atare, nu sunteti indreptatita deplangeti stacheta coborata a conversatiei. Mi-ati reprosat ca n-am habar despre ce vorbesc si sa indrug bazaconite. Nu e o combativitate in limtele politetii. Totusi, limbajul pitoresc uzitat si atitudinea usor ireverentioasa (pe care, va rog sa retineti, nu v-am imputat-o cadrau cu subiectul. Vorbeati doar despre (nu cu) un interlop. Eu m-am mentinut in acest perimetru lingvistic, facandu-sa jocul.
In al doilea rand, cazul relatat de dvs. contine niste ambiguitati flagrante. O fetiscana de-o schioapa someaza un criminal inarmat cu un baston de fier (un fel de ranga) in numele legii. Pai daca era fetiscana, cum putea sa fie autorizata sa solicite delincventului ceva in numele legii? Trebuia sa fie majora (trecuta chiar de varsta studentiei). Mai spuneti ca fetiscana cu pricina era insotita de niste insi (organe abilitate in mentinerea ordinii) si ca s-au retras in momentul in care fiara a agitat bastonul spre ei. Inseamna, ca insul era fioros, nu gluma sau ca domnisoara nu era o companie agreabila (ceea ce e greu de crezut). Scena cu impietrirea bestiei in fata privirii dvs. inocente (ma indoiesc ca il fixati cu o cautatura de gorgona) e putin credibila. Pur si simplu, insul isi facuse numarul izgonindu-i organele (flasce) care ar fi trebuit sa va protejeze. Dvs. va imaginati ca l-ati dezarmat pe purtatorul de baston cu un zambet. Mai mult decat atat, scena infatisata ar putea sa constituie un exemplu de imblanzire a raului cu duhul blandetii. Pai bestia cu chip de om n-avea de gand sa foloseasca bastonul pe spinarea dvs. Asa ca nu l-ati pus fiara cu botul pe labe ca un schimnic neprihanit ursul innebunit de foame.
Confuzii grosiere faceti si dvs.: un ins care contempla suferinta altuia nu e lipsit de discernamant cum apreciati dvs. Inima lui e impietrita, nu creierul. Confundati organul d-na. Ma mir, avand in vedere pretinsa dvs experienta. |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 31 ianuarie 2014: |
Domnule Daniel Stanciu
Argumentul meu este absolut și, sigur, poate fi cel mai confortabil atu!
Din nefericire, el nu poate fi trimis virtual! Regret din suflet!
Îmi cer scuze, dacă v-am deranjat! |
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu este introdusă data nașterii pentru Focilide din Milet. [