Suflete bolnave

Ne zâmbesc pe faţă de înduioşează,
În noian de vorbe ne tot dau târcoale
Şi teatral, cu tact, ne manipulează,
De părem a fi puncte cardinale.

Le deschidem uşa sufletelor noastre,
Îi lăsăm să intre... cum intră lumina,
Cuibăriţi ca şerpii fac prin noi dezastre
Răspândind otrava, provocând ruina.

Deghizaţi în flori chiar de-s mărăcini
Trag cu sete seva dragostei din noi,
O prefac în larve secerând tulpini
Şi ne pierdem crezul... şi ne lasă goi.

Etalând credinţa ca pe-o marfă-n piaţă,
Fac să-nduioşeze mii de muritori
Şi la fel ca Iuda, ne vor vinde-n viaţă
Pe arginţi murdari... triştii scamatori.

Şi bravează-n oameni plini de bunătate,
Defilează zilnic cu iubirea steag...
Germenii de ură plămădiţi în noapte,
Vor creşte deodată şi-i vor da-n vileag.

Nu vor reuşi cu-a lor josnicie
Să ucidă-n toţi cinstea şi omenia,
Sufletele lor − o leprozerie
Ce în putregaiuri... scaldă agonia.

poezie de Angelina Nădejde (21 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!