Excelsior
Veghează, spirite, veghează,
nu pierde niciodată al tău nord,
fii printre cei ce nu ancorează
în apa liniștită a nici unui port.
Dă roată, roată cu privirea-mprejur,
nu te uita la țărmuri în ruină,
ridică-ți fruntea spre văzduhul pur,
mereu, mereu, în larg, în a mării cortină.
Mereu cu velele întinse
din cer la transparenta mare,
la aste ape necuprinse
cu a lor veșnică mișcare.
Fugi de pământul încremenit,
cu zare îngustă, meschină,
în nobil freamăt, neobosit,
mereu, mereu în larg, în a mării cortină.
Lasă țărmuri, pământ
de orice-ntoarceri uitând:
nu se curmă-al tău drum sub vânt
și nu se va curma, nicicând.
poezie de Joan Maragall (1895), traducere de Nicolae Coman
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre vânt sau poezii despre mișcare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.