Scrisoare către Ștefan cel Mare
Cum sufletul de jale-mi geme,
Să-mi ierte îndrăzneala Domnul,
Că dup-atât amar de vreme,
Cu proaste vești îți tulbur somnul.
Moldova ta, de altădată,
Lăsată moștenire nouă,
E astăzi marginalizată,
Măria Ta, și-i ruptă-n două.
Bucăți din trupul românesc,
Peste-ale Prutului vâltori
Înstrăinate, se privesc
De parcă-s vitrege surori.
Domnițele cu fragezi sâni,
Pe vremea ta, neprihănite,
Se-aruncă-n brațe de păgâni,
De bunăvoie, nesilite.
În locul hoardelor barbare
Pe care tu le-ai izgonit,
Azi cetele parlamentare,
Sunt puse pe căpătuit.
L-au stors, la sânge, pe sărmanul
Popor al dragului tău plai;
Și tot ce mișcă, râul, ramul,
Ei vând en gros și en detaille.
P. S.
Când bunul Dumnezeu ne-o da,
Un domn viteaz și drept, ca tine,
Ți-oi scrie iar, Măria Ta...
Și-atunci vom auzi de bine!
pamflet de Ica Ungureanu (decembrie 2013)
Adăugat de Ica Ungureanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre Ștefan cel Mare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sâni
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre scrisori
- poezii despre râuri
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.