M-am încăpăţânat să mă cuibăresc în suflete neprimitoare şi reci, pe care le credeam palate frumoase şi m-am trezit captivă în nişte peşteri goale...
Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "Fluturi" de Irina Binder este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preţ, la 
Nu este introdusă data naşterii pentru Irina Binder. [
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 21 ianuarie 2014: |
| Este GENIAL să te cuibăreşti „în suflete neprimitoare”, este SUPERB să le fi crezut „palate frumoase” şi extrem de TRIST să te trezeşti „captivă în nişte peşteri goale”! |
2 Mihail Arin [din public] a spus pe 22 ianuarie 2014: |
| Aţi avut noroc, doamnă. De obicei, sufletele masculine sunt peşteri pline de trofee feminine. |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 22 ianuarie 2014: |
| Doamna, ati avut pretentii prea mari in materie de afaceri sentimentale. In viata amoroasa e ca la piata. Totul e pe baza de contraechivalent. Barbatii vor sa se cuibareasca in hrube trupesti obligatoriu goale si ofera in schimb pesteri sufletesti la fel de pustii.... |
4 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 22 ianuarie 2014: |
| E trist dacă, în căutarea propriului suflet, ne lăsăm orbiţi de somptuozitate! Mântuitorul a venit în această lume într-o iesle umilă, lipsită de confort! Dar, o făptură credincioasă a făcut din ea, cu o mână de paie proaspete, un pătuţ călduros -MedLife- pentru prunc! Isus a venit smerit şi blând! Fără tentaţia luxului, fără ifose şi pretenţii princiare! Era Fiul Divinităţii dar nu şi-a arogat niciun drept! Ştia precis, ce va găsi pe Pământul pârjolit de prihană! Ştia că, pe cruce, în loc de un strop de apă, i se va da o cupă de oţet! Ştia! Şi, cu toate acestea, şi-a lăsat palatul onorabil - cel mai elegant din Univers- în schimbul unei locuinţe pasagere, de pe un Pământ arid, auster, pustiit de iubire ...! Nu e tragic şi degradant pentru noi, că am intrat, din greşeală, într-o peşteră precară! Dar e dramatic şi condamnabil, dacă am lăsat-o, la fel cum am găsit-o! Ca peregrini pe acest Pământ, e bine să punem în traista periplului nostru, suficiente merinde pentru hrana noastră şi pentru a celui ce n-are; ulciorul cu apă curată, bună, dătătoare de viaţă; o învelitoare moale, călduroasă; şi, mai ales, candela cu Lumina din Lumină, pentru a lumina şi a încălzi, dacă va fi nevoie, o peşteră întunecată, rece, umedă ...! Nu ştim ce şi, mai ales, pe cine vom găsi în cale! Poate îl vom întâlni pe însuşi Isus: însetat, înfometat, înfrigurat ...! Dacă vrem, putem construi oricând, cu propria paiantă, într-o peşteră insalubră, un acoperământ plin de lumină! |
5 Ursu Cecilia [din public] a spus pe 4 ianuarie 2019: |
| As dori sa raspund Doamnei Iulia Mirancea, pe care o apreciez altfel. Aveti partial dreptate doamna, dar daca pestera in care vrem sa asezam lumina, caldura si iubirea, nu accepta acel acoperamant?! O pestera care spune ca nu are nevoie de sfaturi din partea nimanui si ca ce face este perfect, el insusi este perfectiune...oare putem lumina vreodata o pestera care plina de intuneric nu primeste cu toata fiinta lumina?! Pentru doamna Irina Binder, pretuire!! |