M-am încăpățânat să mă cuibăresc în suflete neprimitoare și reci, pe care le credeam palate frumoase și m-am trezit captivă în niște peșteri goale...
Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "Fluturi" de Irina Binder este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Nu este introdusă data nașterii pentru Irina Binder. [
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 21 ianuarie 2014: |
| Este GENIAL să te cuibărești în suflete neprimitoare, este SUPERB să le fi crezut palate frumoase și extrem de TRIST să te trezești captivă în niște peșteri goale! |
2 Mihail Arin [din public] a spus pe 22 ianuarie 2014: |
| Ați avut noroc, doamnă. De obicei, sufletele masculine sunt peșteri pline de trofee feminine. |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 22 ianuarie 2014: |
| Doamna, ati avut pretentii prea mari in materie de afaceri sentimentale. In viata amoroasa e ca la piata. Totul e pe baza de contraechivalent. Barbatii vor sa se cuibareasca in hrube trupesti obligatoriu goale si ofera in schimb pesteri sufletesti la fel de pustii.... |
4 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 22 ianuarie 2014: |
| E trist dacă, în căutarea propriului suflet, ne lăsăm orbiți de somptuozitate! Mântuitorul a venit în această lume într-o iesle umilă, lipsită de confort! Dar, o făptură credincioasă a făcut din ea, cu o mână de paie proaspete, un pătuț călduros -MedLife- pentru prunc! Isus a venit smerit și blând! Fără tentația luxului, fără ifose și pretenții princiare! Era Fiul Divinității dar nu și-a arogat niciun drept! Știa precis, ce va găsi pe Pământul pârjolit de prihană! Știa că, pe cruce, în loc de un strop de apă, i se va da o cupă de oțet! Știa! Și, cu toate acestea, și-a lăsat palatul onorabil - cel mai elegant din Univers- în schimbul unei locuințe pasagere, de pe un Pământ arid, auster, pustiit de iubire ...! Nu e tragic și degradant pentru noi, că am intrat, din greșeală, într-o peșteră precară! Dar e dramatic și condamnabil, dacă am lăsat-o, la fel cum am găsit-o! Ca peregrini pe acest Pământ, e bine să punem în traista periplului nostru, suficiente merinde pentru hrana noastră și pentru a celui ce n-are; ulciorul cu apă curată, bună, dătătoare de viață; o învelitoare moale, călduroasă; și, mai ales, candela cu Lumina din Lumină, pentru a lumina și a încălzi, dacă va fi nevoie, o peșteră întunecată, rece, umedă ...! Nu știm ce și, mai ales, pe cine vom găsi în cale! Poate îl vom întâlni pe însuși Isus: însetat, înfometat, înfrigurat ...! Dacă vrem, putem construi oricând, cu propria paiantă, într-o peșteră insalubră, un acoperământ plin de lumină! |
5 Ursu Cecilia [din public] a spus pe 4 ianuarie 2019: |
| As dori sa raspund Doamnei Iulia Mirancea, pe care o apreciez altfel. Aveti partial dreptate doamna, dar daca pestera in care vrem sa asezam lumina, caldura si iubirea, nu accepta acel acoperamant?! O pestera care spune ca nu are nevoie de sfaturi din partea nimanui si ca ce face este perfect, el insusi este perfectiune...oare putem lumina vreodata o pestera care plina de intuneric nu primeste cu toata fiinta lumina?! Pentru doamna Irina Binder, pretuire!! |