De la Londra spre Edinburgh
Sunt în așteptarea acelui moment
când trenul traversează Frontiera
și casa se apropie din ce în ce mai mult
cu șaptezeci de mile pe oră.
Renunț la ultimele patru zile
și la străinii prietenoși care le-au locuit,
cedându-le trecutului
care devine cu fiecare minut mai mare.
E o urgență în fluieratul trenului și în mine,
care spune acasă și acasă și acasă.
Aprind o țigară
și aștept zâmbind în colț.
Scoția, mă grăbesc către tine
într-un viitor al meu care
cu fiecare minut
devine din ce în ce mai mic.
poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre trenuri
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre ore
- poezii despre minute
- poezii despre graniță
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.