Copilul
Ridică o pietricică
și o aruncă în mare.
Apoi încă una, și încă una.
Nu se mai poate opri.
Nu încearcă să umple marea.
Nu încearcă să golească plaja.
El doar aruncă pietre,
atât și nimic mai mult.
Ca un pisoi, jucându-se,
experimenta în așteptarea viitorului
când vor fi atâtea lucruri
pe care va dori sa le arunce...
Numai dacă degetele lui se vor descleșta
și le va lăsa să se ducă.
poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.