Pentru că nu putem trăi numai în prezent. Mai ales noi femeile, avem dorința aceea de a ne complica viața într-un mod inedit, visăm totdeauna ce nu putem avea, și cred că asta se întâmplă până târziu. Nu cred că există o vârstă a renunțărilor, eu cred că o femeie, fericită sau nu..., visează până în ultima sa clipă la fericirea aceea totală, deplină, care nu există cu adevărat, și care nu va fi să fie trăită niciodată de nici un muritor. Trebuie să fie cald, ca apoi să fie rece, să poți simți așadar, să fie rău, ca apoi să fie bine și asta să zdruncine ființa ta din toate temeliile, trebuie să fie ură ca apoi să fie iubirea de după..., ea, amară, dulce, dar prezentă. Ce am fi noi fără contrastele astea, fără antagonisme?
Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.