Imaginile Zeiței nu erau doar poetice. Zeița se putea defini ca Frumusețe, dar cum să definești Frumusețea? Putea fi definită ca Bucurie, dar cum să definești Bucuria? Sau Frumusețea și Bucuria dimpreună? Teologia Zeiței nu era nici pozitivă, nici negativă: era aluzivă. O teologie aluzivă e făcută pentru un obiect care se derobează, precum Zeița însăși. A spune că ea este ceva, un anumit lucru, înseamnă să calci regula teologiei aluzive; a spune că se derobează înseamnă a spune că se află dincolo de orice descriere. Ea este expresie. Orice ar face, e Grație, Frumusețe și Bucurie.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.