Sete
speriate simțuri pielea vieții ne încearcă
în cerceafuri albe se chinuiesc mâini flămânde
un strigăt erupe, sânii obosesc cătând lumină
deasupra un tablou și-o candelă suspină
jos se iubesc cei doi, adânc ca-ntr-o fântână
dă-mi și mie o cupă, să sorb dacă a mai rămas ceva
din a ta iubire
poezie de Viorel Muha (decembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre sâni
- poezii despre sperieturi
- poezii despre simțuri
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.