Nesupusă sau temătoare?
Priveam în profunzime și ascultam departe
Cum pâlpâia lumina pe foia mea de carte,
O oază de sclipire se naște pe-al meu cer
Mă garnisește teama uitând cum e să sper.
Destinele sortite cutreierară drumul
Descoperit odată, dar risipit ca fumul,
Din ignoranță seacă și negări nervoase
Ele rătăcit-au și urma nu-și salvase.
Vexat era un suflet ce îmi vorbea prin somn
Își căuta coroana prin care era domn...
Dar teama împietrește spirite arzând, și
Cele două suflete au câștigat pierzând.
Altundeva tot eu, acolo și aici,
Jucam un joc uriaș cu mize tot mai mici,
Explozie închisă în resemnare împărțită
A simțurilor atrase magnetic spre ursită.
Trăirilor convenționale le-am dăruit iubirea
În mine ea mocnind, precum și amăgirea;
Ce inimi lamentate chiar la-nceput de drum!
Iar una nesupusă colindă și acum...
Ești nesupus sau temător, sau inima îți este?...
O vrei închisă și bogată și asta te orbește;
Te-am întristat să-ți fie bine; acum ești strălucit,
La teama ta distrugătoare ai dat un sfârșit.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frică
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre simțuri
- poezii despre sfârșit
- poezii despre oaze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.