Bietul "Zdreanță"
Cine credeți că, se crede
C-ar fi cineva în viață?
Este cel ce nu se vede
Că nu-i alta decât "Zdreanță"
Când unii, din interese,
Îl vorbesc de bine-n față
El se umflă și își iese
Din fire; sărmanul "Zdreanță"!
Dar de-ar ști c-aceiași semeni
Ce-azi în slavă îl ridică,
Mâine, doar cu schimb de termeni,
Ca pe-o "Zdreanță" îl critică.
Și de ce o lume-ntreagă
În eroare să se-afunde?
O, sub haină de-aur largă
Doar o "Zdreanță" se ascunde...
Îmbătat de tămâierea
Lingușirii fără preget,
--Care-i mai dulce ca mierea--
Bietul "Zdreanță", cu un deget,
Crezând că-i ceva în viață,
Socotește-n slaba-i minte,
--Bietul clovn, biata paiață!--
Că lumea o dă-nainte.
Cât i-ai spune că, în lume,
Nu e decât o paiață,
El consideră că-s glume.
"Zdreanță" minte nu se-nvață...
poezie de Nicolae Martinescu (12 noiembrie 1981)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre umor
- poezii despre schimbare
- poezii despre greșeli
- poezii despre degete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.