Întristat, pun urechea pe mormânt. Nu respir, nu oftez. Obișnuit cu tăcerea, pândesc freamătul de cealaltă parte a ușii al celui ce mă ascultă și el în apnee, cu urechea lipită de lemn.
aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.