Amoru-i doar propriu

Din interes dăm celuilalt să creadă
C-avem iubirea-n dar, lui o purtăm;
Cum inima în palme i-o predăm,
Nu amorul propriu... căutându-şi pradă!?

Iubitu-n sine-i egoismul ludic
De-aş satisface o egofericire;
Chimiotacticul răspuns, în altă fire...
Doar uneori ex-spusă, oferta... pudic.

Răspunsu-i tot la fel; amor de sine,
Tactil simţit în stern, înfluturare,
Ce-n zbor se roade, câteodată moare...
Şi dragostea-i doar mila... ascunsă bine!

Iubirea-i şi înspre lucrurile adulate;
Este mormânt de lespezi de părinţi,
De-avut nelimitat, până la scos din minţi...
Multele ego... în vrut, sacrificate.

Profundu-arată adevăr nespus;
Până şi sfinţii iubeau, să aibă adepţi
Şi cartea-i fadă pentru înţelepţi,
De nu-s citiţi... Soare, oboseşte făr-apus!

Ferice că-i şi amor -într-atâta egoism-
De ni-l petrecem toţi, în proprii fani!
Îmbinaţi strâns; bogaţi, frumoşi, orfani
Şi tot s-ar face, în fine, o lume-n altruism!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!