De când exilată sunt
de când exilată sunt
pe tărâmul tău cuvânt
am uitat lumina lor
și-n iubire mă strecor
și-mi țin zilele în mâini
rumene ca niște pâini
și-mi țin nopțile sub pleoape
tremurând ca niște ape
pe un țărm de ametist
și exist exist exist
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre pâine
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.