Călător la drumul mare
Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan
Și călătorul la drumul mare
Venea călare venea călare
Străinul a venit călare și-a oprit la vechiul han.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- citate de Alfred Noyes despre timp
- poezii despre nori
- poezii despre marină
- poezii despre călărie
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.