Fum de asfințit
Duhnim a înserare de toamnă și a fum,
Și ne pripim la focuri de frunze ruginii,
Prin țoale ne pătrunde în sânge, nu știm cum,
Parfumul depărtării, ce toamna dată ni-i.
Ne îndreptăm spre casă în sensuri diferite,
Venind ca dintr-un codru care s-a rătăcit,
Îmbătrânim la poala iubirii desfrunzite
Și mirosim a toamnă și-a fum de asfințit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre căderea frunzelor
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre iubire
- poezii despre fum
- poezii despre frunze
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.